Ziua 2 m-a găsit într-un decor neobișnuit, pe o scenă pe care rar am pășit: acasă, la ora 9:30, cu laptopul deschis, în timp ce tăcerea dimineții se împletea cu bătăile inimii mele. Azi, nu mai alerg după autobuze, nu mai sunt prizonierul orarului de birou. Azi, libertatea îmi umple camera și totuși, simt greutatea unei umbre – anxietatea... Umbra anxietătii.
Anxietatea, acest spectacol neîntrerupt al minții, îmi joacă feste. Se furisează ca un hoț în mintea mea, dându-mi iluzia unui pericol iminent, un scenariu în care fiecare colț al casei devine un potențial pericol. Creierul meu, ca un soldat în gardă, așteaptă un inamic care nu va veni niciodată.
Această agitație continuă, o simt în fiecare fibră, în fiecare gând. Dar, oh, ce ironie – acest „mic nemernic” îmi vrea, de fapt, binele! El încearcă să mă protejeze de un scenariu inventat, o poveste scrisă de el, în care eu sunt personajul principal care se îndreaptă spre eșec.
Dar ce nu știe el este că în viața mea, nu există eșec, ci doar rezultate. Fiecare zi, fiecare moment este un experiment în care eu sunt și subiectul și cercetătorul. Această nouă aventură pe care mi-am ales-o are scopul de a mă relaxa, de a-mi schimba perspectiva, de a deschide noi uși și noi orizonturi.
Perspectiva... Cuvântul cheie în călătoria mea. Am început un exercițiu zilnic, un joc al minții, în care îmi schimb punctul de vedere:
Închid ochii și mă gândesc la o situație neplăcută. Ce simt, ce văd, ce aud? Unde în corpul meu apar schimbări?
Apoi, mă imaginez privindu-mă din afară, ca un spectator al propriei mele vieți. Cum se schimbă perspectiva?
În final, mă ridic deasupra, privesc scena din etajul 4. Totul pare atât de diferit de sus.
Acest exercițiu mă ajută să înțeleg că anxietatea este doar o parte din mine, nu întregul meu eu.
Da, sunt bine. Accept că această stare nu se va schimba peste noapte, având în vedere magnitudinea schimbării prin care trec. Dar, ca orice furtună, și aceasta va trece.
Am învățat că fiecare stare, fiecare situație este o lecție. Sunt stăpânul propriului meu univers, și fiecare moment pe care îl trăiesc, fiecare respirație pe care o trag, este parte din marele meu tablou de viață.
Ceea ce citești acum este rezultatul tuturor experiențelor mele, de la prima zi în afara rolului de angajat până în prezent. Astfel, îmi continuu călătoria, pas cu pas, zi de zi.
Comments